Sistemul avea o putere de 1050 MW atât în partea românească, cât şi în cea iugoslavă, fiind cea mai mare hidrocentrală de pe fluviul Dunărea şi una din cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa.
Având un volum de peste 2200 milioane mc, lacul său de acumulare se întinde de la baraj până la confluenţa cu râul Tisa. Lacul cuprinde în principal zona Defileului Dunării, cel mai mare defileu din Europa, cuprins între localitaţile Baziaş şi Orşova.
Totodată, lungimea totală a barajului este de 1.278 de metri, dintre care barajul deversor are 441 de metri, căderea nominală a apei fiind de 27,17 metri.
Fiecare centrală electrică din cadrul Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I este echipată cu câte şase turbine Kaplan verticale, cu dublu reglaj.
În prezent, centrala Hidroelectrica de la Porţile de Fier I are, în urma procesuului de retehnologizare, o producţie de energie electrică anuală de proiect de 5.241.000 MWh în anul mediu hidrologic, ceea ce reprezintă circa 10% din producţia la nivel naţional. În plus, centrala asigură aproape jumătate din serviciile tehnologice de sistem din România.